09.06.2026
Vă place dreptul? Manuel Guțan despre revistele de drept
Cine ar trebui să își asume publicarea revistelor de drept cu autoritate? Editurile (ca în România)? Marile universități (ca în Statele Unite)? Organismele profesionale (Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Superior al Magistraturii etc.)? O altă entitate? Cine ar trebui să conducă revistele? Un grup de profesori (ca în România)? Un grup de studenți (ca în cazul unora dintre cele mai prestigioase reviste din Statele Unite ale Americii)? Există valori pe care una dintre formule le protejează mai bine decât celelalte?
Eu sunt redactor-șef al unei reviste de specialitate – Romanian Journal of Comparative Law – ce apare de 10 ani cu o frecvență bianuală, publicată în două limbi de circulație internațională. Pot răspunde, prin urmare, în cunoștință de cauză, încercând să am o abordare cât mai obiectivă la o întrebare delicată.
RJCL are o redacție formată exclusiv din profesori, titulari la universități și facultăți de drept de prestigiu din România, având expertiză în materia dreptului comparat. Experiența acestor ani a demonstrat că această formulă redacțională a fost de succes, cei implicați având competența științifică și determinarea organizatorică de a susține și promova producerea de cunoaștere într-un domeniu de nișă.
Este o realitate care se încadrează într-o specificitate națională, românească, ce ar trebui înțeleasă și acceptată ca atare. Nu cred că un colectiv redacțional studențesc în cadrul unei universități de prestigiu din România ar fi capabil să realizeze un asemenea demers. Dacă asociem învățământul juridic românesc cu finalitatea pregătirii de absolvenți capabili să se încadreze într-una din profesiile juridice aplicative, cu ideea, deci, de a-i transforma în practicieni de succes, oportunitatea de a le oferi studenților șansa de a construi o platformă de promovare a cercetării (nu neapărat sub forma unei reviste în format tipărit) pare destul de inadecvată.
Realitatea este că sunt foarte puțini studenți la nivel de licență și chiar de masterat interesați de cercetarea științifică în drept. Câte articole de cercetare științifică reală, de bună calitate, scrise de studenți întâlnim în revistele juridice generaliste sau tematice din România?! Nu există o cultură a cercetării științifice a studenților înainte de studiile doctorale, iar acest lucru se reflectă, din nefericire, chiar la nivelul acestora din urmă. Această realitate se datorează, în principal, faptului că nu există un interes constant, în rândul profesorilor, de a promova cercetarea științifică efectivă, competentă și competitivă, la nivelul studenților.
Pe de altă parte, revistele publicate de profesori / cercetători calificați sunt o realitate care se încadrează în tradiția juridică romano-germanică, unde cercetarea dreptului și producerea de cunoaștere în materie juridică au fost, de regulă, apanajul profesorilor universitari. De asemenea, formarea și recrutarea viitorilor profesori și cercetători ai dreptului se realizează aici în cadrul raportului de ucenicie științifică specific studiilor doctorale, și nu printr-o activitate redacțională și publicistică autonomă / independentă a studenților. Cu foarte puține excepții, în Europa, revistele juridice sunt publicate de profesori universitari și cercetători cu experiență ai unor institute de cercetare. În concluzie, da, în cazul românesc, revistele juridice generaliste sau de specialitate ar trebui să fie girate științific și redacțional de profesori, fără a exclude, ab initio, implicarea studenților.
* Acesta constituie un fragment din lucrarea Vă place dreptul? Volum în onoarea profesorului Valentin Constantin (coordonatori Raluca Bercea, Lucian Bojin, Diana Botău)