Soluții juridice inovative la provocările moderne ale relațiilor de familie

Diana-Flavia Barbur, Avocat, Baroul Cluj

A trecut deja mai bine de un deceniu de când litigiile în materia dreptului familiei nu se mai reduc la un simplu divorț soluționat rapid, însoțit de stabilirea unui program standard de relații personale între copil și părintele nerezident, de regulă în favoarea tatălui, o dată la două săptămâni, în weekend.

Transformările legislative, evoluțiile tehnologice și ale mediului digital, creșterea mobilității atât la nivel național, cât și internațional, precum și preocuparea accentuată pentru bunăstarea psihologică a membrilor familiei – fie aceștia adulți sau minori – au condus la o redefinire semnificativă a relațiilor de familie. Toate aceste elemente, coroborate cu schimbările profunde din structura socială, au influențat în mod substanțial atât conținutul raporturilor juridice familiale, cât și orientările jurisprudenței în materie.

Dacă în trecut femeile au militat constant pentru recunoașterea și garantarea egalității de drepturi cu bărbații, în ultimii ani se observă o tendință inversă, în care tot mai mulți tați revendică, la rândul lor, o egalitate reală în exercitarea rolului parental. Această schimbare a fost sprijinită prin intervenții legislative semnificative, atât la nivel național, cât și internațional, prin adoptarea unor norme juridice menite să consolideze drepturile paterne în raport cu cele materne.

Totuși, această evoluție legislativă a generat, în anumite cazuri, reacții de rezistență din partea mamelor, care au perceput noile reglementări ca pe o amenințare la adresa unui statut tradițional privilegiat, consolidat anterior prin jurisprudență și cadrul legal existent. În consecință, s-au conturat situații în care s-a încercat restrângerea relației dintre copil și părintele de sex masculin, ceea ce a complicat considerabil demersul instanțelor de a stabili un echilibru just între drepturile copilului și cele ale fiecăruia dintre părinți.

În acest context, în prezent, soluționarea litigiilor de dreptul familiei, pe cale amiabilă sau prin intermediul instanței de judecată, a devenit extrem de provocatoare, transformând dreptul familiei într-o ramură de drept vie, dinamică, în care sunt implicați nu doar profesioniști din domeniul dreptului (avocați, judecători, notari publici, executori judecătorești), dar și din alte domenii: psihologi, asistenți sociali și chiar și specialiști în domeniul tehnologiei sau al protecției datelor cu caracter personal.

Prezentul număr tematic al Revistei Curierul Judiciar reunește lucrările mai multor specialiști din domeniul dreptului, prin care au fost abordate teme actuale, pornind de la trei elemente care influențează puternic relațiile de familie: mobilitatea, confortul psihologic și evoluția tehnologiei și a mediului digital.

Toate articolele au în vedere atât cele mai noi modificări legislative, cât și interpretări și soluții inspirate din practica judecătorească internă și internațională, din legislația altor state, dar și din nevoia de a ocroti interesul superior al copilului.

Am ales să deschid acest număr tematic cu articolul dnului expert psiholog Cătălin Luca, intitulat Caracteristici psihologice ale părintelui alienator și ale părintelui alienat: între mecanisme de apărare și patternuri relaționale disfuncționale, deoarece tratează, din perspectiva specialistului psiholog, una dintre cele mai actuale și spinoase probleme cu care ne confruntam în dreptul familiei, recent recunoscută de legislație: înstrăinarea părintească. Contribuția dlui psiholog este extrem de relevantă, în condițiile în care, deși înstrăinarea părintească se constată de instanța de judecată, rolul psihologului în identificarea elementelor de alienare, dar și înlăturarea efectelor acesteia, se poate face doar cu suport și intervenție psihologică.

Al doilea articol, Ordonanța președințială – un remediu real sau o iluzie procedurală pentru oprirea înstrăinării parentale? al dnei conf.univ.dr., avocat Codruța Hageanu analizează aceeași problemă a înstrăinării părintești, dar dintr-o altă perspectivă: admisibilitatea unei cereri de constatare a acestei forme de abuz emoțional pe calea unei proceduri speciale, sumare, cum este ordonanța președințială, în contextul unei practici judiciare neunitare la nivel național.

Găzduirea alternantă a copilului în cazul părinților separați, articolul dnei prof.univ.dr., avocat Marieta Avram, scris alături de colega sa, dna avocat Patricia Bejenariu, abordează o temă de interes pentru majoritatea cuplurilor care se despart, atunci când sunt implicați și copii. Chiar dacă nu există o prevedere legală expresă în acest sens, găzduirea alternativă a copiilor este o realitate, dar și un deziderat spre care mulți părinți – și, mai ales, mulți tați tind în prezent. Modificările aduse Legii nr. 272/2004 în cursul anului 2024, pe lângă aspectele privitoare la înstrăinarea părintească au vizat, chiar dacă timid, o oarecare recunoaștere a acestui tip de aranjament.

Ascultarea minorului în procedurile transfrontaliere de familie: între drept și necesitate?, articol scris de dna avocat Roxana Catea plasează în centrul analizei opinia copilului, atât de relevantă pentru toate deciziile pe care le vor lua nu doar părinții, dar și instanțele de judecată. Pentru ca un copil să poată să își exprime părerea, trebuie să i se creeze condițiile necesare, indiferent de procedura în care este implicat, iar aceasta vine cu numeroase provocări, mai ales în cazul procedurilor transfrontaliere.

Dl lect.univ.dr., avocat Marius Floare a contribuit cu un articol intitulat Mobilitatea internațională a soților și impactul asupra regimului matrimonial, abordând astfel o temă extrem de actuală, în contextul în care cuplurile moderne se relochează extrem de ușor datorită libertății de a circula și posibilității de a lucra de la distanță, prin mijloace moderne de comunicare. Deseori, acestea nu sunt conștiente de implicațiile juridice pe care le poate avea asupra regimului matrimonial o schimbare a domiciliului în altă țară.

În situațiile ideale în care părinții separați se înțeleg cu privire la copiii lor minori, pot încheia acte notariale care să consființească înțelegerea lor. Dna asist.univ.dr., notar public Raluca Hurubă analizează în cuprinsul articolului Acordul parental autentificat de către notarul public, o soluție actuală care sunt limitările legale, dar și doctrinare care guvernează aceste acorduri și care sunt situațiile în care, deși părinții se înțeleg, sunt totuși nevoiți să se adreseze instanțelor de judecată.

Articolul Kidfluencerii: tendințe, provocări juridice și impactul asupra familiei al dnei conf.univ.dr. Lucia Irinescu abordează o temă cu totul nouă, aceea a creatorilor de conținut digital minori și a efectelor pe care activitatea acestora o are asupra vieții unui copil – inclusiv din perspectivă economică și a protecției datelor cu caracter personal, în condițiile lipsei unui cadrul legal specific.

Evoluția mediului digital și, în mod specific, a platformelor de socializare a dus la apariția fenomenului de sharenting, care este analizat de dna lect.univ.dr. Ioana Pădurariu în articolul Sharenting-ul, prețul plătit de copii pentru faima părinților? Sharetingul este un termen relativ nou în Romania și se referă la părinții care împărtășesc în mod activ, repetat, detalii despre viața copiilor lor pe rețelele de socializare. Această practică poate aduce atingere drepturilor copiilor la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal.

Contribuția mea, avocat Diana Flavia Barbur, la acest număr tematic s-a realizat cu articolul Când părinții se mută și copiii rămân: provocările birdnesting-ului în era relocărilor în care am analizat avantajele și dezavantajele unui nou tip de aranjament cu privire la copiii cuplurilor separate, un aranjament care le permite copiilor să rămână în casa familiei și să petreacă timp cu fiecare părinte acolo după separarea cuplului, indiferent dacă cei doi părinți au fost sau căsătoriți, cei care se rotesc fiind părinții, și nu copiii, așa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri. Acest tip de aranjament se aplică deja cu succes în alte țări și poate fi o soluție potrivită și pentru cuplurile din România.

Tot inspirat din legislația altor state, în cazul de față Italia, este și articolul dnei avocat Geta Lupu, Oportunitatea introducerii avocatului curator al minorului in sistemul de drept românesc. Articolul prezintă beneficiile existenței unui avocat curator al minorului în litigiile cu minori, prin intermediul căruia se iau măsurile necesare pentru a se asigura că interesele minorului sunt afirmate, apărate și luate în considerare în mod efectiv în cadrul procedurilor judiciare care privesc viața, sănătatea, educația, identitatea și securitatea. Avocatul curator poate să devină puntea dintre minorul vulnerabil și instanță, garantând că vocea copilului este nu doar auzită, ci și înțeleasă și valorizată în mod corespunzător, într-un context în care se urmărește, cu prioritate apărarea interesului superior al minorului în orice demers juridic.

Articolele reunite în cadrul acestui număr tematic al revistei Curierul Judiciar se doresc a constitui un punct de plecare pentru analize și dezbateri de substanță, eventuale modificări legislative, precum și pentru conturarea unei practici judiciare apte să conducă la adoptarea unor soluții juridice eficiente și adecvate, orientate către protejarea interesului membrilor familiei, în general, și al copiilor, în mod special, inclusiv prin valorificarea experienței altor sisteme de drept.

Am convingerea că, într-un interval de timp relativ scurt, aspectele problematice și soluțiile analizate în cadrul acestor articole vor deveni parte integrantă a practicii și doctrinei curente, iar atenția specialiștilor în dreptul familiei se va îndrepta către noi provocări, generate în mod firesc de dinamica evolutivă a societății contemporane.